scurilíe, scurilíi, s.f. (înv.) bufonerie, șolticărie. Vezi definitia »

HIPOTAXÍE s. f. stare de hipnoză în care subiectul aude cuvintele ce i se adresează, fără însă a putea reacționa la ele. (< germ. Hypotaxis) Vezi definitia »

NEUROPATÍE s. f. nevropatie. (< fr. neuropathie) Vezi definitia »

ISTORIOGRAFÍE, istoriografii, s. f. 1. Știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul evoluției concepțiilor istorice și al operelor istorice. 2. Totalitatea scrierilor istorice (dintr-o țară, dintr-o anumită perioadă de timp, cu privire la o anumită problemă etc.). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. historiographie. Vezi definitia »

HIPOGENEZÍE s. f. (biol.) dezvoltare deficitară. (< fr. hypogénésie) Vezi definitia »