HELCOGÉN, -Ă adj. care generează ulcer. (< germ. hel-kogen) Vezi definitia »

ESTROGÉN s.n. Hormon feminin care determină apariția estrului (1). [Scris și oestrogen. / < fr. oestrogène]. Vezi definitia »

STẤNJEN, stânjeni, s. m. I. Unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă și regiune, de la 1,96 m la 2,23 m; lungime sau cantitate de material corespunzătoare acestei unități de măsură. ◊ Stânjen pescăresc = măsură de lungime folosită de pescari, egală cu aproximativ 1,50 m. Stânjen marin = măsură de lungime egală cu 1,83 m. ♦ Unitate de măsură pentru volumul lemnelor așezate în stivă, egală cu opt steri. II. (Bot.) Stânjenel. [Var.: (reg.) stấngen s. m.] – Din bg. stă(n)žen. Vezi definitia »

CATRÉN s.n. Strofă (sau poezie) de patru versuri. [< fr. quatrain < quatre – patru]. Vezi definitia »

HEPATOGÉN, -Ă adj. de origine hepatică, generat de ficat. (< fr. hépatogène) Vezi definitia »