Definita cuvantului mucenic
MUCENÍC2, -Ă, mucenici, -ce, subst. 1. S. m. și f. Martir din primele timpuri ale creștinismului; p. gener. persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale. 2. S. m. pl. Sărbătoare creștină pentru pomenirea a patruzeci de martiri, care se prăznuiește la 9 martie. – Din sl. mučenikŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mucenic
pricáznic, -ă, adj. (înv.) care aduce nenorocire, care pricinuiește moartea; funest. Vezi definitia »
apropiélnic, apropiélnică, apropiélnici, apropiélnice, adj. (înv.) accesibil, afabil, prietenos Vezi definitia »
POLICÍCLIC, -Ă adj. 1. care prezintă mai multe fenomene de frecvență diferită. 2. (despre compuși organici) cu mai multe cicluri de atomi în moleculă. 3. (despre flori) cu mai multe verticile. (< fr. polycyclique) Vezi definitia »
a avea ornic expr. (prst.) a ajunge rapid la orgasm Vezi definitia »
LINDÍC s.n. v. clitoris. Vezi definitia »