spudéu (-éi), s. m. – Notabil, personalitate. Ngr. σπουδαïος (Gáldi 256). Sec. XVIII, înv. – Der. spudaxi, vb. (a studia), înv., din ngr. σπουδάζω, viitor σπουδάξω. Vezi definitia »

TESTACÉU, -ÉE I. adj. acoperit cu o cochilie, cu un test². II. s. n. pl. 1. ordin de moluște cu corpul acoperit de un test². 2. subordin de protozoare care secretă în jurul lor o membrană organică, rezistentă, de natură gelatinoasă sau pseudochitinoasă. (< fr. tescacé/s/, lat. testaceus) Vezi definitia »

polieléu, polieléie, s.n. (înv.) candelabru. Vezi definitia »

NOAIÉU s. n. 1. miezul de fier moale aflat în interiorul unei bobine de inducție. 2. organ destinat rulării unei pelicule sau benzi magnetice. (< fr. noyau) Vezi definitia »

IDONÉU, -ÉE adj. (despre om) care are calitățile cerute și necesare pentru ceva. ◊ adecvat, convenabil, apt, potrivit. (< it. idoneo, lat. idoneus) Vezi definitia »