OTOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la otologie. [< fr. otologique]. Vezi definitia »

ANTICHÍMIC, -Ă adj. destinat protecției împotriva armei chimice. (< fr. antichimique) Vezi definitia »

TÓNIC, -Ă, tonici, -ce, adj., subst. 1. Adj. (Despre vocale sau silabe) Care poartă accentul, pe care cade accentul. * Accent tonic = accentul muzical al vocalelor și al silabelor; p. ext. accentul expirator sau de intensitate. 2. S. f. (Muz.) Treapta întâi a modurilor major sau minor. ♦ Acord construit pe treapta întâi a modului major sau minor. 3. Adj., s. n. (Substanță, medicament) care are proprietatea de a fortifica un organism; întăritor, fortifiant. – Din fr. tonique, it. tonico. Vezi definitia »

SULFÍTIC, -Ă, sulfitici, -ce, adj. (Chim.; în sintagma) Leșie sulfitică = reziduu lichid cu conținut de lignină, zaharide, acid sulfuros etc., folosit la fabricarea unor produse. – Din fr. sulfitique. Vezi definitia »

CATÓNIC, -Ă adj. aspru, sever; catonian. (< it. catonico) Vezi definitia »