supercurățénie, supercurățénii, s.f. (înv.) purgativ foarte puternic. Vezi definitia »

ESTEZIOLOGÍE s. f. studiul științific al sensibilității organice. (< fr. esthésiologie) Vezi definitia »

DIAFONÍE s.f. 1. Auzire a unei convorbiri telefonice de pe un circuit pe altul. 2. (Muz.) Acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta lui corespunzătoare. ♦ Muzică veche pe două voci. [Gen. -iei. / < fr. diaphonie, cf. gr. diaphonia]. Vezi definitia »

JACQUERÍE s. f. Răscoală țărănească antifeudală care a avut loc în provinciile din nordul și nord-vestul Franței la jumătatea sec. XIV. [Pr.: jacherie] – Cuv. fr. Vezi definitia »

LITECTOMÍE s. f. ablațiune a unui calcul (II). (< fr. lithectomie) Vezi definitia »