sfârtoánă, sfârtoáne, s.f. (reg.) 1. pală de vânt cu ploaie sau cu zăpadă. 2. (fig.) acces de furie. Vezi definitia »

TEÍNĂ s. f. alcaloid cristalizat, cu gust amărui, din ceai, folosit în medicină ca excitant al nervilor și al inimii, sau ca diuretic. (< fr. théine) Vezi definitia »

gáliță (gálițe), s. f. – 1. Pasăre de curte. – 2. Cioară-de-cîmp (Garrulus glandarius). Sl. (bg., sb., cr.) galica „cioară”, din sl. galŭ „negru” (Cihac, II, 114; Miklosich, Lexicon, 126). DAR se îndoiește de această der., care pare evidentă. Semantismul se explică prin uzul depreciativ, cf. bg. galica „lighioană”, și rom. cioară „pasăre de curte”, boală „vite”. După REW 3640, ar fi cuvînt identic cu gaiță, ambele din sl. (rus.) galka, rut. gajka. Cf. gaie. Vezi definitia »

drániță (dránițe), s. f. – Șindrilă, șiță. Pol., rus. dranica (Cihac, II, 101), cf. mag. dránica. – Der. drăniți, vb. (a acoperi cu șindrilă); drănițit, s. n. (dispunerea șindrilei); drănicer, s. m. (persoană care face șindrile). Vezi definitia »

EROTEMÁTICĂ s.f. Metoda de a afla adevărul prin întrebări. [< germ. Erotematik]. Vezi definitia »