TĂMĂȘÁG s. n. v. tălmășag. Vezi definitia »

ZOOFÁG, -Ă adj. (mai ales despre insecte) carnivor. (< fr. zoophage) Vezi definitia »

FLAG s. n. registru al unui ordinator menit să indice (ne)satisfacerea unor condiții date, furnizând informații ce privesc natura rezultatului unei operații aritmerice sau logice efectuate. (< engl. flag) Vezi definitia »

ȘTEPELEÁG, ștepelegi, s. m. (Reg.) Rest din rădăcina unui copac tăiat de la suprafața pământului. Vezi definitia »

briceág (bricége), s. n. – Cuțitaș, brișcă. Var. briceac, briceagă. Mag. bicsak, tc. biçak (DAR; Popescu-Ciocănel 16), care se consideră în general a fi rezultatele sl. bričĭ, dar care sînt, cu mai mare probabilitate, cuvinte orientale, cf. cuman. bičak (Kuun 97), țig. biča „secure” (Wlislocki 74); cf. și bg. bričak, pol. biczak. R. se explică prin influența lui brici. Der. sînt proprii Trans. de Nord: bricegeană, s. f. (dans tipic); bricică, s. f. (briceag); brișcuță, s. f. (cuțit); brișcăli, vb. (a bate). Vezi definitia »