convént convénturi, s.n. (înv.) 1. adunare. 2. mânăstire. Vezi definitia »

INFAMÁNT, -Ă, infamanți, -te, adj. Care atrage înfierarea publică, care aruncă asupra cuiva dezonoarea, dezaprobarea, oprobriul; rușinos, degradant, dezonorant, infamator. – Din fr. infamant, it. infamante. Vezi definitia »

ANROCAMÉNT s.n. Îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton, care formează platforme, diguri etc. [Pl. -te. / < fr. enrochement, după rocă]. Vezi definitia »

ACORDÁNT, -Ă, acordanți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care execută lucrări în acord. – Din germ. Akkordant. Vezi definitia »

INCONVENIÉNT, inconveniente, s. n. Neajuns, dezavantaj; dificultate, obstacol, piedică. [Pr.: -ni-ent] – Din fr. inconvénient, lat. inconveniens, -ntis. Vezi definitia »