BLASFÉM s. n. 1. blasfemie, hulă. 2. blestem. (< fr. blasphème) Vezi definitia »

BLESTÉM (‹ blestema) s. n. Invocație cu funcție de sancțiune, prin care se cheamă mînia sau urgia unei divinități asupra unei ființe sau obiect în scop de răzbunare ♦ B. divin = b. adresat de Dumnezeu perechii primordiale Adam și Eva, după înfruptarea din Pomul Cunoștinței, anulat apoi prin răscumpărarea săvîrșită de Hristos. ♦ (În basme și legende) Vrajă căzută asupra cuiva sau a ceva. Vezi definitia »

SUBSISTÉM s. n. parte dintr-un sistem de sine stătător într-un proces. (după fr. sous-système) Vezi definitia »

modém, modémuri, s.n. (pop., înv.) 1. aliaj din alamă și nichel, care imită argintul; pacfon. 2. mină. Vezi definitia »

ERITÉM s.n. Afecțiune a pielii, manifestată prin pete roșii, care apare în unele boli. [Pl. -me, -muri. / < fr. érythème, cf. gr. erythema – roșeață]. Vezi definitia »