CÓTĂ² s.f. (Liv.) 1. Fustă țărănească. 2. Haină largă purtată de preoții catolici. [< fr. cotte]. Vezi definitia »

țeápă (-țépe), s. f. – 1. Temperament, fire, caracter. – 2. Neam, soi. Sl. teti, tepą „a bate (monedă)” (Tiktin). Pare dublet al lui tapă, s. f. (tăietură în partea de jos a copacului pentru a-i marca direcția de cădere la tăiere; margine, tiv; cep), a cărui der. din v. germ. tappa › germ. Zapfen (Giuglea, Dacor., III, 680; REW 8565) este improbabilă. Legătura dintre teapă și sl. cepŭ (Conev 65) nu este posibilă; cu lat. stipa (Scriban) este la fel de improbabilă. Vezi definitia »

VIBRÍZĂ s.f. Părul din nările omului. ♦ (La unele mamifere) Mustăți. [Var. (după alte surse) vibrisă. / cf. fr. vibrisse, lat. vibrissa]. Vezi definitia »

SUREÁTĂ, surete, s. f. (Iht.) Obleț. Vezi definitia »

FĂGĂRĂȘEÁNCĂ, făgărășence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Făgăraș. ♦ Locuitoare din municipiul Făgăraș. – Făgărășean + suf. -că. Vezi definitia »