LICOPÓDIU s. n. plantă criptogamă care, prin forma sa, se aseamănă cu un picior de lup. ◊ pulbere galbenă din sporii acestei plante, folosită în farmacie, pirotehnie etc. (< fr. lycopode) Vezi definitia »

VANILÓCVIU s. n. discurs lipsit de conținut și de concluzii; vorbărie goală. (< lat. vaniloquium) Vezi definitia »

eródiu (eródii), s. m. – Bîtlan (Ardea alba). – Var. irodiu, irodion. Ngr. ἠροδιός, cf. sl. erodij (sec. XVII). Vezi definitia »

calíciu (calícii), s. n. – 1. Învelișul extern al florii. – 2. Vas liturgic, potir. Fr. calice. În terminologia ecleziastică se aude de obicei acel u consonantic, care nu se aude ca termen botanic; în plus, acesta din urmă are pl. caliciuri. Vezi definitia »

bidiviu, bidivii s. m. (pop.) tânăr. Vezi definitia »