HEGEMONÍE s.f. (Ist.) Dreptul unui oraș antic de a conduce treburile confederației din care făcea parte. ♦ Supremație politică sau economică a unui oraș într-o țară; (p. ext.) supremație, dominație; rol conducător. [Gen. -iei, var. heghemonie s.f. / cf. fr. hégémonie, gr. hegemonia – conducere]. Vezi definitia »

ORTODOXÍE s. f. 1. religia, biserica ortodoxă. 2. conformitate cu doctrina bisericii ortodoxe; ortodoxism (1). (< fr. orthodoxie, gr., lat. orthodoxia) Vezi definitia »

RECTALGÍE s. f. proctalgie. (< germ. Rektalgie) Vezi definitia »

CONTRADÍCȚIE s. f. 1. raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea și lupta acestora. ♦ (log.) raport de ~ = raport între două noțiuni (sau judecăți), dintre care una o neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii (sau judecății) care neagă rămânând nedeterminat; în ~ (cu) = în opoziție, în dezacord (cu)... 2. nepotrivire între idei sau fapte. (< fr. contradiction, lat. contradictio) Vezi definitia »

CONFABULÁȚIE s.f. (Med.) Tulburare de memorie, constând din reproducerea unor evenimente pe care bolnavul nu le-a trăit. [Gen. -iei. / < fr. confabulation, cf. lat. confabulatio – conversație]. Vezi definitia »