LECUÍT, -Ă, lecuiți, -te, adj. Care s-a vindecat (de o boală, de o suferință); însănătoșit, tămăduit, vindecat. – V. lecui. Vezi definitia »

știolfăít², -ă, adj. (reg.) 1. ud; murdar de noroi. 2. care abia molfăie mâncarea în gingii. 3. care vorbește anevoie, nedeslușit. 4. știrb; bătrân. Vezi definitia »

SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, s. m. și f. Persoană exilată; proscris. – V. surghiuni. Vezi definitia »

MÂLÍT, -Ă, mâliți, -te, adj. Acoperit cu mâl, plin de mâl. – V. mâli. Vezi definitia »

AMĂNUNȚÍT¹ s. n. Faptul de a amănunți. – V. amănunți. Vezi definitia »