POCĂÍNȚĂ s. f. (În practicile creștine) Căință pentru păcatele săvârșite; p. gener. regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.; pocăială. – Pocăi + suf. -ință. Vezi definitia »

ASCENDÉNȚĂ s. f. linie de rudenie ascendentă care urcă de la fiu la părinți. (< fr. ascendance) Vezi definitia »

IZOCÓRĂ s. f. v. izocor [în DN]. Vezi definitia »

LÓLOTĂ, lolote, s. f. (Reg.) Zgomot confuz de glasuri; gălăgie. – Et. nec. Vezi definitia »

MOTONÁVĂ, motonave, s. f. Navă pusă în mișcare de o elice, de roti cu zbaturi etc., antrenate de unul sau de mai multe motoare cu ardere internă. – Moto¹- + navă. Cf. it. motonave. Vezi definitia »