SIMPTOMATOLOGÍE, simptomatologii, s. f. Totalitate a manifestărilor clinice și de laborator ale unei boli, care permit diagnosticarea bolii respective și diferențierea ei de alte afecțiuni; parte a medicinii care studiază simptomele bolilor; semiologie. – Din fr. symptomatologie. Vezi definitia »

DEDÚCȚIE, deducții, s. f. Consecință, concluzie a unui raționament. ◊ Prin deducție = procedeu prin care se ajunge la o concluzie. [Var.: deducțiúne s. f.] – Din fr. déduction, lat. deductio, -onis. Vezi definitia »

REFLÉCȚIE s. f. meditație, cugetare. ◊ (fil.) cunoaștere a proceselor care se petrec înăuntrul conștiinței; întoarcere a conștiinței asupra ei înseși. (< fr. réflexion, lat. reflexio, germ. Reflexion) Vezi definitia »

PREMONÍȚIE s. f. presimțire, presentiment. (< fr. prémonition) Vezi definitia »

TERMOSCOPÍE s. f. Măsurare a temperaturii. – Termoscop + suf. -ie. Vezi definitia »