SATISFÁCȚIE, satisfacții, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de plăcere. ♦ Ceea ce produce mulțumire; motiv, prilej de a fi satisfăcut. 2. Act prin care cineva repară o ofensă adusă cuiva; act prin care cineva obține sau dă cuiva ceea ce pretinde, dorește sau i se cuvine. ◊ Expr. A cere (sau a da) satisfacție = a) a cere de la cineva (sau a da cuiva) dreptate, a cere să i se dea (sau a-i da cuiva) câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Var.: (înv.) satisfacțiúne s. f.] – Din fr. satisfaction, lat. satisfactio, -onis. Vezi definitia »

MINÚȚIE s. f. (Livr.) Minuțiozitate. ♦ ◊ Loc. adv. Cu minuție = amănunțit, minuțios, meticulos. [Acc. și: minuțíe] – Din fr. minutie. Vezi definitia »

METOPOSCOPÍE s. f. pretinsă artă de a descoperi viitorul cuiva prin studierea liniilor frunții, sau ale trăsăturilor feței. (< fr. métoposcopie) Vezi definitia »

CIZMĂRÍE², cizmării, s. f. Atelierul cizmarului; ciubotărie². – Cizmă + suf. -ărie. Vezi definitia »

CAPTAȚIE (‹ capta) s. f. 1. (PSIH.) Atitudine posesivă exclusivă și agresivă față de obiecte sau persoane agreate. Se manifestă la copii mici, în atitudinile mamelor posesive și hiperprotectoare, în cazuri nevrotice (capricii, gelozie, etc.). 2. (Dr.) Încercare de a cîștiga bunăvoința unei persoane pentru a o determina să facă anumite liberalități testamentare, fie în favoarea proprie, fie în beneficiul altor persoane. Vezi definitia »