CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. Care unește, care leagă. ◊ Țesut conjunctiv = țesut protector care unește între ele organele sau țesuturile. 2. Mod conjunctiv (și s.n.) = mod personal al verbului care exprimă o acțiune realizabilă. [< lat. coniunctivus, cf. fr. conjonctif]. Vezi definitia »

DEDUCTÍV, -Ă, deductivi, -e, adj. Care procedează prin deducție, care folosește deducția. ♦ Formă fundamentală de raționament în care gândirea se mișcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premise. – Din fr. déductif, lat. deductivus. Vezi definitia »

MEMORATÍV, -Ă, memorativi, -e, adj. (Rar) Comemorativ. – Din fr. mémoratif. Vezi definitia »

exhausiv Vezi definitia »

ADEZÍV, -Ă adj. (Despre materiale, substanțe etc.) Care aderă, care se lipește strâns de ceva. // s.m. Produs natural sau sintetic cu care se lipește, se încleiază lemnul, metalele, sticla etc. ♦ Substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazitare pentru a asigura o mai bună fixare pe plante a acestora. [< fr. adhésif]. Vezi definitia »