habadíe (habadíi), s. f. – (Munt., Olt.) Bălării, buruieni, mărăciniș. – Var. hăbădie. Sl. habotija (Candrea; Scriban). – Der. habadic (var. hăbădic, hapatic, hebe(l)ti(u)c), s. n. (frunze uscate); hăbăticar, s. n. (bălării, tufiș). Vezi definitia »

CONDÚCȚIE s. f. 1. fenomenul trecerii căldurii sau electricității prin corpuri conducătoare. 2. acțiunea de transmitere a influxului nervos. (< fr. conduction) Vezi definitia »

PROTERANDRÍE s. f. 1. dezvoltare a organelor reproducătoare mascule înaintea celor femele la organismele hermafrodite; protandrie. ◊ maturizare a staminelor înaintea stigmatelor în cadrul aceleiași flori. 2. caracter al speciilor animale la care același individ este mai întâi mascul, apoi femelă. (< fr. protérandrie) Vezi definitia »

biospeologíe (bi-os-pe-o- / -o-spe-) s. f., art. biospeología, g.-d. biospeologíi, art. biospeologíei Vezi definitia »

ONICOFAGÍE s.f. Mania de a-și roade unghiile. [Gen. -iei. / < fr. onychophagie, cf. gr. onyx – unghie, phagein – a mânca]. Vezi definitia »