Definita cuvantului eră
ÉRĂ s. f. 1. perioadă istorică marcată de un eveniment deosebit, de la care se începe numărătoarea anilor. ◊ epocă de la care începe o nouă ordine a lucrurilor. 2. (geol.) fiecare dintre marile diviziuni ale istoriei Pământului. (< fr. ére, lat. aera)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu eră
CRUPÁDĂ s. f. săritură a calului cu picioarele dinainte sub burtă. (< fr. croupade) Vezi definitia »
raćlă (rácle), s. f. – 1. Cutie, ladă. – 2. Sicriu, coșciug. – 3. Relicvariu. – 4. Copaie, covată. – 5. Pînză, parte de perete sau de gard. – Var. lacră. Bg. rakla, din sl. raka „mormînt” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 303; Conev 68), cuvînt identic cu lat. arca, cf. sb., cr. raka „înmormîntare”, ceh. raka „sicriu,” rus. raka „relicvariu”. Vezi definitia »
liocitúră s.f. (reg.) zeamă slabă, inconsistentă. Vezi definitia »
străpunsúră, străpunsúri, s.f. (înv.) străpungere. Vezi definitia »
RUȘCULÍȚĂ s. f. (Bot.; Var.) Rușulică. (cf. rușulică) Vezi definitia »