INDÚCE, indúc, vb. III. Tranz. 1. A împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru. ◊ Expr. A induce în eroare = a înșela, a amăgi. ♦ (Log.) A face un raționament inductiv. 2. A produce un câmp electric prin inducție electromagnetică. [Part. indus] – Din lat. inducere (cu sensuri după fr. induire). Vezi definitia »

ce anume inseamna cuvantul job? Vezi definitia »

a duce / face casă bună expr. a se înțelege perfect; a se potrivi perfect. Vezi definitia »

ce inseamna administratie publica? Vezi definitia »

prodúce (prodúc, ús), vb. – A (se) face. Fr. produire, adaptat la conjug. lui a duce. – Der. producător, s. m. (persoană care produce); product (var. produs), s. n., după fr. produit; productiv, adj., din fr. productif; improductiv (var. neproductiv), adj. (care nu produce); productivitate, s. f., din fr. productivité; reproduce, vb. (a produce din nou). Vezi definitia »