TOTÉM s.n. 1. Animal, plantă sau obiect considerat la unele populații primitive ca obiect de cult și socotit uneori ca strămoșul populației respective. 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural a unui totem (1). [Pl. -muri, (s.m.) -mi. / < fr. totem < cuv. indian]. Vezi definitia »

SEM s.n. (Lingv.) Semantem. ♦ Unitate semantică minimă care permite definirea unui sens. [< fr. sème, cf. gr. sema]. Vezi definitia »

ESTRÉM, -Ă adj. v. extrem. Vezi definitia »

METAXILÉM s. n. țesut lemnos din vase cu lumen mare, care se formează după încetarea creșterii în lungime a rădăcinii și tulpinii. (< fr. métaxylème) Vezi definitia »

AGROECOSISTÉM s. n. ecosistem agricol. (< agro- + ecosistem) Vezi definitia »