ORBILIANÍSM s. n. folosire a pedepselor corporale în educație. (< fr. orbilianisme) Vezi definitia »

ISTORÍSM s.n. Principiu de bază al metodei dialectice în cercetarea științifică, potrivit căruia evenimentele și fenomenele se studiază în procesul apariției, dezvoltării și pieirii lor, în strânsă legătură cu condițiile istorice concrete care le-au dat naștere. [< rus. istorizm, cf. fr. historisme, germ. Historismus]. Vezi definitia »

GEOTACTÍSM s.n. Ansamblul fenomenelor prezentate de protoplasma din celulele anumitor plante sub influența gravitației; geotaxie. [< fr. géotactisme]. Vezi definitia »

AEROPIEZÍSM s. n. ansamblu de accidente provocate prin acțiunea asupra organismului de aerul rarefiat. (< fr. aéropiésisme) Vezi definitia »

HIPÍSM s.n. Sport practicat cu caii (de curse); călărie. [< fr. hippisme, cf. gr. hippos – cal]. Vezi definitia »