BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s. f. (Reg.) Vorbă urâtă, murdară. – Din bălăcări + suf. -ie. Vezi definitia »

MONOCROMÍE s. f. 1. însușirea a ceea ce este monocrom. 2. procedeu de pictură sau de tipar în care se folosește o singură culoare. (< fr. monochromie) Vezi definitia »

ILUSTRÁȚIE s. f. imagine, desen etc. care accentuează, explică sau completează un text. ♦ ~ muzicală = însoțire a unei lecții, a unui curs de fragmente muzicale; fond muzical care însoțește o reprezentație teatrală, o evocare literară etc.; coloana sonoră a unui film. (< fr. illustration, lat. illustratio) Vezi definitia »

JONGLERÍE s.f. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (Fig.) Abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor. [Gen. -iei. / cf. fr. jonglerie]. Vezi definitia »

AVARÍE s. f. deteriorare suferită de o navă, de un avion, de o construcție etc. (< fr. avarie, it. avaria) Vezi definitia »