ÎMPĂCIUITORÍSM s.n. Atitudine conciliatoristă, de aplanare a conflictelor de clasă. ♦ (P. ext.) Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [Pron. -ciu-i-. / < împăciuitor + -ism, după rus. primirencestvo]. Vezi definitia »

APOLOGETÍSM s. n. (Rar) Apologie. – Apologet + suf. -ism. Vezi definitia »

FAGEDENÍSM s. n. extensiune în profunzime sau la suprafață a unei ulcerații. (< fr. phagédénisme) Vezi definitia »

DINAMÍSM s. n. 1. putere vitală, forță de acțiune, de mișcare. 2. concepție filozofică idealistă care consideră ca factor primordial mișcarea, forța pură, și nu materia. (< fr. dynamisme) Vezi definitia »

ISLAMÍSM s.n. Religia musulmanilor, întemeiată de Mahomed în sec. VII; mahomedanism. [< fr. islamisme]. Vezi definitia »