INTERPOZÍȚIE s.f. 1. Stare a unui lucru așezat între altele. 2. (Fig.) Intervenție a unei autorități superioare. ◊ (Jur.) Interpoziție de persoane = act prin care o persoană apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje pe care nu le-ar putea obține direct. [Var. interpozițiune s.f. / < fr. interposition, cf. lat. interpositio]. Vezi definitia »

BALNEOFIZIOTERAPÍE s. f. Tratament al unor boli prin fizioterapie în mediul balnear. (< balneo- + fizioterapie) Vezi definitia »

DISGEUZÍE s.f. (Med.) Alterare a simțului gustativ. [Gen. -iei. / < fr. dysgéusie, cf. gr. dys – dificil, geusis – gust]. Vezi definitia »

CHEMONASTÍE s. f. mișcare de curbare a unor organe ale plantelor sub influența substanțelor chimice. (< germ. Chemonastie) Vezi definitia »

HOPLOLATRÍE s.f. (Liv.) Adorație a unor obiecte de vânătoare și a armelor la unele triburi politeiste. [Gen. -iei. / cf. gr. hoplon – armă, latreia – cult]. Vezi definitia »