Definita cuvantului erozivitate
EROZIVITÁTE s. f. însușirea de a fi eroziv. ◊ măsură în care un sol este expus eroziunii agenților naturali. (< engl. erosivity)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu erozivitate
CARBONATITE (‹ fr.) s. f. pl. Roci magmatice, constituite preponderent din carbonați de calciu. Reprezintă o importantă sursă de niobiu și de alte metale rare. Vezi definitia »
séte s. f. – 1. Dorința de a bea. – 2. Pasiune, ardoare. – Mr., megl. seate, megl. sęti, istr. sęte. Lat. sῑtis (Pușcariu 1587; REW 7961), cf. vegl. sait, it. sete, prov., cat. set, fr. soif, sp. sed, port. sede. – Der. seteciune, s. f. (înv., sete); setos, adj. (care are sete; pasionat); setilă, s. f. (poreclă pentru cel care bea mult); înseta, vb. (a avea sete; a face sete; a fi lipsit de apă; a lăsa fără apă; a dori); înșetoșa, vb. (a face sete; a avea sete; a lăsa fără apă). Vezi definitia »
LATINITÁTE s. f. 1. caracter, origine latină. 2. cultura și civilizația latină; lumea latină. (< fr. latinité, lat. latinitas) Vezi definitia »
cuvinte cu acelasi inteles Vezi definitia »
ABÁTE2, abát, vb. III. 1. Tranz., refl. și intranz. A (se) îndepărta (de la o direcție apucată, fig. de la o normă fixată etc.). 2. Refl. A se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). ♦ Tranz. A aduce. Ce vânt te abate pe la noi? 3. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A veni, a cădea pe neașteptate (cu furie, cu forță). ♦ Intranz. A-i trece ceva prin minte. Îi abătuse strigoaicei ca să-mi puie coarne de fier (ALECSANDRI). 4. Tranz. A-l descuraja, a-l deprima, a-l mâhni. Vestea l-a abătut. 5. Tranz. (Franțuzism) A culca la pământ; a doborî. Năprasnica secure... abate toți copacii (ALECSANDRI). ♦ Refl. (Rar) A cădea. Se abătu cu fața la pământ (SADOVEANU). – Lat. abbattere, (5) fr. abattre. Vezi definitia »