Definita cuvantului esență
ESÉNȚĂ s. f. 1. totalitatea celor mai profunde și stabile însușiri și relații ale obiectelor și proceselor realității, care constituie natura lor internă, ascunsă. ♦ în ~ = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză. 2. lichid volatil extras din plante sau din anumite substanțe. ◊ substanță concentrată care, diluată, dă un produs alimentar. 3. specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure. ◊ varietate de lemn. (< fr. essence, lat. essentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu esență
TRAVERSIÉRĂ, traversiere, s. f. Lanț folosit pentru a ridica ancorele care nu intră în mare. [Pr.: -si-e-] – Din fr. traversière. Vezi definitia »
năgărúță, năgărúțe, s.f. (reg.) specie de năgară; năgară mică. Vezi definitia »
NAFTALÍNĂ s. f. Substanță cristalizată, lucioasă, albă, cu miros pătrunzător, extrasă din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ și folosită în industria chimică, ca insecticid, la conservarea blănurilor și a materialelor textile etc. ◊ Expr. (Fam.) (Parc-ar fi) scos de la naftalină = a) se spune despre ceva învechit, demodat, desuet; b) se spune despre ceva revenit în atenție după o lungă uitare. A pune (ceva) la naftalină = a nu te mai interesa ceva; a da uitării. – Din fr. naphtaline. Vezi definitia »
SIMÉZĂ s.f. 1. (Arhit.) Mulură la partea de sus a unei cornișe. 2. Panou într-o galerie de tablouri. [< fr. cimaise]. Vezi definitia »
MICROFAGOCITÓZĂ s. f. fagocitoză a microbilor. (< fr. microphagocitose) Vezi definitia »