Definita cuvantului esențialism
ESENȚIALÍSM s. n. 1. orientare metafizică, dogmatică care postulează existența unor calități absolute ale realului. 2. orientare în pedagogia americană care vede educația ca transmitere a moștenirii culturale, ce conține valorile spirituale fundamentale ale umanității. 3. doctrină medicală mai veche care atribuia bolile unor așa-numite „esențe”, proprii fiecăreia dintre ele. (< fr. essentialisme)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu esențialism
ATICÍSM s.n. Caractere stilistice specifice scrierilor atenienilor antici; finețe de gust, măsură, eleganță, puritate de stil și de limbă. [< fr. atticisme, it. atticismo, lat. atticismus]. Vezi definitia »
MAHOMEDANÍSM s. n. Religie monoteistă întemeiată în sec. VII de Mahomed; islamism, mahometism, islam. – Din fr. mahométanisme (după mahomedan). Vezi definitia »
PILOROSPÁSM s. n. spasm al pilorului. (< fr. pylorospasme) Vezi definitia »
CONSTRUCTIVÍSM s. n. 1. orientare estetică, în artele plastice, literatură și muzică, care concepe realitatea într-o viziune de forme geometrice, spațiale, și care luptă pentru puritatea și simplitatea liniilor, pentru corelarea artei cu tehnica modernă. 2. curent în arhitectură care susține că forma arhitecturală trebuie să fie expresia structurii constructive a clădirii. 3. concepție care recunoaște rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoașterii. ◊ concepție a școlii intuiționiste din filozofia matematicii potrivit căreia activitatea constructivă este baza exigenței matematice. (< fr. constructivisme) Vezi definitia »
RADICALÍSM s. n. Preconizare și practicare a metodelor radicale în soluționarea unor probleme. – Din fr. radicalisme. Vezi definitia »