CABÁLĂ s. f. 1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, și la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele. 2. (fig.) uneltire, intrigă; conspirație. (< fr. cabale, germ. Kabale) Vezi definitia »

FITOGEOGENÉZĂ s. f. geneză a plantelor în cursul epocilor geologice. (< fr. phytogéogenèse) Vezi definitia »

HIPEREMÉZĂ s.f. Vomitare abundentă. [< fr. hyperémèse]. Vezi definitia »

RAGÁDĂ, ragade s. f. Rană superficială de formă liniară care se formează pe piele la colțul gurii, la nări, la anus sau pe mamelon în timpul alăptării. – Din fr. rhagade. Vezi definitia »

PROTOCARIOCHINÉZĂ s. f. formă intermediară de cariochineză între amitoză și mitoză. (< fr. protocaryocinèse) Vezi definitia »