șoșăiálă, șoșăiéli, s.f. (reg.) 1. zgomot slab produs de mișcarea frunzelor, de curgerea apei; șușuit, foșnet, fâșâit, murmur, șopot. 2. vorbire în șoaptă; șușuit.. Vezi definitia »

MĂTURĂTÚRĂ, măturături, s. f. 1. Măturare. 2. (Concr.) Gunoi adunat cu mătura. – Mătura + suf. -ătură. Vezi definitia »

AMIDÍNĂ s. f. denumire generică a compușilor derivați din amide. (< fr. amidine) Vezi definitia »

surzuiálă, surzuiéli, s.f. (înv. și reg.) agonisire, câștig; bun adunat prin agonisire. Vezi definitia »

PRÓBĂ s.f. 1. Încercare; (examen de) verificare. ♦ Metodă prin care se constată justețea unui calcul. ♦ Întrecere. 2. Parte dintr-un material care se supune analizei spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material; mostră, eșantion. ♦ (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 3. Dovadă, mărturie. [< lat. proba]. Vezi definitia »