REFRACTOMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor indici. – Din fr. réfractométrie. Vezi definitia »

REFRÁCȚIE s. f. deviere a unui fascicul de radiații luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite. ♦ ~ astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră; indice de ~ = număr, câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul din care provine. (< fr. réfraction, lat. refractio) Vezi definitia »

-SPONDILÍE elem. spondil²(o)-. Vezi definitia »

BAGDADÍE, bagdadii, s. f. (Reg.) Plafon, tavan. – Din tc. bağdadi. Vezi definitia »

RETROPROIÉCȚIE s.f. (Cinem.) Filmarea imaginii obținute prin proiecția unui pozitiv fotografic pe un ecran semitransparent sau reflectant, simultan cu filmarea actorilor, machetelor etc. așezate în fața acestui ecran. [Pron. -pro-iec-, gen. -iei. / < fr. rétroprojection]. Vezi definitia »