Definita cuvantului refracție
REFRÁCȚIE s. f. deviere a unui fascicul de radiații luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite. ♦ ~ astronomică = deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră; indice de ~ = număr, câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul din care provine. (< fr. réfraction, lat. refractio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu refracție
CONSTELÁȚIE, constelații, s. f. Grupare aparentă de stele în aceeași regiune a cerului, având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp. – Din fr. constellation, lat. constellatio. Vezi definitia »
RINOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază anatomia, fiziologia și bolile nasului. – Din fr. rhinologie. Vezi definitia »
PARAFONÍE s.f. Tulburare a vocii, caracterizată printr-o pronunțare deformată a sunetelor. [Gen. -iei. / < fr. paraphonie]. Vezi definitia »
DENOMINÁȚIE, denominații, s. f. (Livr.) Denumire, numire. – Din fr. dénomination. Vezi definitia »
scutelnicíe, scutelnicíi, s.f. (înv.) starea scutelnicului (a țăranului scutit de plata birului domnesc). Vezi definitia »