Definita cuvantului estran
ESTRÁN s. n. porțiune a litoralului acoperită periodic de apa mării în timpul fluxului. (< fr. estran)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu estran
CĂSEÁN, căseni, s. m. (Pop.) Fiecare dintre persoanele care locuiesc împreună într-o casă, fiind legate între ele prin interese comune (de familie). – Casă1 + suf. -ean. Vezi definitia »
EXTRAURBÁN, -Ă adj. Aflat în afară de oraș. [Pron. -tra-ur-. / < extra1- + urban]. Vezi definitia »
CENOMANIÁN, -Ă, cenomaniani, -e, s. n., adj. 1. S. n. Al doilea etaj al cretacicului mediu, considerat și primul etaj al cretacicului superior, caracterizat prin amoniți, lamelibranhiate, echinide etc. 2. Adj. Care aparține cenomanianului (1), care se referă la el. [Pr.: -ni-an] – Din fr. cénomanien. Vezi definitia »
SPONTÁN, -Ă I. adj. 1. care acționează pe moment, cu promptitudine. 2. (fiziol.; despre mișcări) care se execută de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă. 3. (despre plante) care crește liber în natură. II. s. n. (fil.) categorie a materialismului istoric care exprimă activitatea determinată direct de necesitatea istorică, obiectivă. (< fr. spontané, lat. spontaneus) Vezi definitia »
CONTRAPLÁN s. n. procedeu de montaj în alternarea cadrelor filmate cu aparatul așezat în unghiuri de filmare opuse. (< fr. contre-plan) Vezi definitia »