CONIMETRÍE s.f. Metodă de determinare a prafului din atmosferă prin examen microscopic. [< fr. conimétrie, cf. gr. konis – praf, metron – măsură]. Vezi definitia »

priculicioáie, priculicioáie, s.f. (reg.; în credințele populare) pricolicioaică (v.). Vezi definitia »

SEISMOTERAPÍE s. f. procedeu terapeutic prin vibrații rapide, regulate și de mică amplitudine, folosit împotriva anumitor atonii funcționale; vitroterapie. (< fr. séismothérapie) Vezi definitia »

AUTOCOLIMÁȚIE s.f. Corectare mecanică a erorii de colimație a unei lunete. [< fr. autocollimation]. Vezi definitia »

IZOMETRÍE s. f. 1. însușirea, faptul de a fi izometric. 2. (mat.) transformare geometrică ce duce puncte diferite în puncte diferite și orice segment într-unul congruent cu el. 3. indentitate metrică a vocilor unei compoziții muzicale. (< fr. isométrie) Vezi definitia »