ADULÁȚIE s.f. Lingușire, flatare, adulare. [Gen. -iei, var. adulațiune s.f. / cf. fr. adulation, lat. adulatio]. Vezi definitia »

IMPLICÁȚIE s.f. 1. Idee, fapt care este o consecință imediată a altui fapt sau căruia îi urmează implicit. 2. (Log.) Enunț format dintr-un antecedent și un consecvent, astfel încât adevărul sau falsul antecedentului atrage după sine adevărul sau falsul consecventului și invers. [Gen. -iei, var. implicațiune s.f. / cf. fr. implication, it. implicazione, cf. lat. implicatio – înlănțuire]. Vezi definitia »

TERMOESTEZÍE s. f. Sensibilitate la variațiile de temperatură, importantă în unele boli nervoase. [Pr.: -mo-es-] – Din fr. thermo-esthésie. Vezi definitia »

CARDIODINÍE s.f. (Med.) Cardialgie. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiodynie, cf. gr. kardia – inimă, odyne – durere]. Vezi definitia »

AUDÍȚIE, audiții, s. f. 1. Faptul de a audia muzică; manifestare muzicală de amploare mai redusă decât concertul. ◊ Loc. adj. și adv. În primă audiție = (care se execută) pentru prima dată în fața publicului. 2. Identificare a sunetelor prin simțul auditiv. 3. (Rad.) Recepționare de semnale audio. [Pr.: a-u-] – Din fr. audition, lat. auditio, -onis. Vezi definitia »