plătí (plătésc, plătít), vb. – 1. A da bani în schimbul unui bun. – 2. A recompensa, a atribui. – 3. A lichida, a scăpa de o obligație. – 4. A (se) răzbuna. – 5. A ispăși. – 6. A valora. – 7. (Trans. de S.) A costa. – 8. (Refl.) A fi chit. – Mr. plătescu, plătire, megl. plătés, plătiri. Sl. platiti „a lichida” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 261), cf. rus. platitĭ. – Der. plată, s. f. (salariu, remunerare, recompensă; pedeapsă), mr. plată, din sl. (bg., sb., pol., rus.) plata; neplată, s. f. (lipsă de plată); plătitor, adj. (care plătește); neplătit, adj. (fără a fi plătit; inapreciabil); platnic, adj. (dator, care trebuie să plătească; cu datoriile plătite); neplatnic, adj. (insolvabil); plătnicie, s. f. (solvabilitate); răsplăti, vb. (a recompensa; a plăti, a se răzbuna), cu pref. răs-, cf. bg. rasplatam; răsplată, s. f. (recompensă). Cf. platcă. Vezi definitia »

MULTI- Element de compunere care exprimă ideea de pluralitate și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. multi-. Vezi definitia »

trânti, trântesc v. t. 1. (intl.) a trăda, a vinde. 2. (d. examinatori) a respinge un candidat. Vezi definitia »

CIOPÂRTÍ vb. IV. v. ciopârți. Vezi definitia »

năotí, năotésc, vb. IV (reg.) 1. a se îngrămădi, a se aduna în dezordine. 2. a se arunca, a năvăli. Vezi definitia »