LARINGOCÉL s.n. (Med.) Tumoare gazoasă a gâtului cu ruptura laringelui. [< fr.laryngocèle, cf. gr. larynx – laringe, kele – tumoare]. Vezi definitia »

năntușél, năntușéi, adj. m. (reg.) potrivit de înalt; înăltuț. Vezi definitia »

SĂTICÉL, săticele, s. n. (Pop.) Sătuleț. – Sat + suf. -icel. Vezi definitia »

REBÉL, -Ă I. adj., s. m. f. participant la o rebeliune. ◊ nesupus, recalcitrant. II. adj. 1. (fig.; despre boli) care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu. 2. (despre păr) care nu stă pieptănat. (< fr. rebelle, lat. rebellis, germ. Rebello) Vezi definitia »

BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de sufix). Vezi definitia »