EZOTERÍSM s.n. Transmiterea (în antichitate și în evul mediu) a unei doctrine filozofice numai unui număr restrâns de inițiați. [Var. esoterism s.n. / < fr. ésotérisme]. Vezi definitia »

ARISTOCRATÍSM s. n. Atitudine, concepție aristocratică. – Din aristocrat + suf. -ism. Vezi definitia »

ANAMORFÍSM s. n. 1. evoluție morfologică progresivă la grupele de plante din timpurile geologice. 2. formare de minerale cu o compoziție mai complicată și cu densitate moleculară mai mare. (< fr. anamorphisme) Vezi definitia »

PROTOCRONÍSM s. n. curent de idei care urmărește să pună în valoare anticipările creatoare pe plan universal în domeniul culturii și civilizației, pe care orice popor le poate revendica; protocronie. (< proto- + /sin/cronism) Vezi definitia »

PANOPTICÍSM s.n. principiul general al noii „Anatomii politice” al cărei subiect și obiect nu sunt relațiile de autoritate ci de disciplină Vezi definitia »