hínă, híne, s.f. (reg.) partea dindărăt a plutei. Vezi definitia »

bancrútă s. f., g.-d. art. bancrútei; pl. bancrúte Vezi definitia »

AUTOTOXÍNĂ, autotoxine, s. f. Toxină produsă de un organism prin el însuși. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + toxină. Vezi definitia »

SORÓZĂ s. f. fruct compus din bace pe jumătate sudate între ele, ca la ananas. (< fr. sorose) Vezi definitia »

SIMPLÓCĂ s. f. figură de stil constând din reunirea anaforei cu epifora, astfel încât în mai multe fraze consecutive cuvântul de la început este același cu cel de la sfârșit. (< fr. symploque, gr. symploke) Vezi definitia »