MOÁCĂ, moace, s.f. 1. Bâtă ciobănească, ciomag. 2. (Iht., Olt.) Zglăvoacă. 3. (Argou) Falcă; p. e x t. Cap, figură. 4. (În forma moache) Femeie proastă, lipsită de vioiciune, înceată la lucru. – Variantă: moache s.f. Vezi definitia »

IREUȘÍTĂ s. f. nereușită, insucces. (< fr. irréussite) Vezi definitia »

ȘÁIBĂ s. f. 1. mică piesă metalică, plată și găurită la mijloc, care se montează între șurub și piuliță. 2. roată de transmisie fără spițe. (< germ. Scheibe) Vezi definitia »

PARÚRĂ, paruri, s. f. 1. Podoabă de lămâiță (2) și beteală pe care o pun miresele pe cap. 2. Ansamblu de obiecte de podoabă executate cu aceleași motive ornamentale (și din același material). – Din fr. parure. Vezi definitia »

XANTOFÍLĂ s. f. Pigment care se găsește în plante, alături de clorofilă și de caroten, colorând toamna frunzele în galben-roșcat. – Din fr. xanthophylle. Vezi definitia »