LADÍNO s. n. (Lingv.) 1. Limba religioasă a sefarzilor (spre deosebire de limba laică: sefardă sau iudeospaniolă), care este un calc³ al textelor biblice evreiești (al pentateuhului) și se scrie cu caractere latine sau rași. 2. Dialect sefard din Orient. (cf. sp. ladino < lat. latinus = latin) Vezi definitia »

BLEN(O)- elem. „mucoasă”, „mucus, mucozitate”. (< fr. blenn/o/-, cf. gr. blenna) Vezi definitia »

PÓRNO adj. invar. Care are caracter pornografic. Literatură porno. – Din fr., engl. porno. Vezi definitia »

KAKEMÓNO s. n. Pictură japoneză executată în culori de apă sau în tuș de China, pe rulouri lungi de formă dreptunghiulară, de mătase, de pai de orez sau de hârtie, care se atârnă în lung pe pereți. – Din fr. kakémono. Vezi definitia »

CENO²-, -cén, elem. Vezi definitia »