CONCERTÍNO s.n. Concert instrumental de mici proporții, alcătuit de obicei dintr-o singură parte. ♦ Grup de instrumente solistice în concerto grosso. [< it. concertino]. Vezi definitia »

FORTEPIÁNO adv. (muz.) piano (și numai prima notă forte). (< it. fortepiano) Vezi definitia »

URAN(O)- elem. „boltă cerească”, „palat, cerul gurii”. (< fr. uran/o/-, cf. gr. ouranos, cer) Vezi definitia »

MONO² adj. invar. Monofonic. – Din fr., engl. mono. Vezi definitia »

CONO- elem. „con, conic”. (< fr. cono-, cf. gr. konos) Vezi definitia »