PARALELÍSM s.n. Starea a două linii, a două planuri paralele; (p. ext.) corespondență între două lucruri, între două persoane situate în comparație. ◊ Paralelism psihofizic (sau psihofiziologic) = concepție dualistă care consideră că fenomenele fiziologice și cele psihice nu prezintă nici un fel de relații cauzale între ele. ♦ Procedeu de compoziție, specific în general poeziei populare, constând în succesiunea unor sintagme identice sau asemănătoare ca schemă a structurii sintactice. [< fr. parallélisme, cf. gr. parallelismos < para – lângă, allelos – unul cu altul]. Vezi definitia »

MONARHÍSM s. n. sistem, opinie a monarhiștilor. (< fr. monarchisme) Vezi definitia »

VEDÍSM s.n. Ansamblul credințelor și ritualurilor cuprinse în Vede; brahmanism primitiv. [< fr. védisme]. Vezi definitia »

VERÍSM s. n. curent artistic și literar apărut în Italia la sfârșitul sec. XIX, care, sub influența naturalismului francez, își propunea să prezinte realitatea vieții cotidiene, întemeiată pe observație și analiză, pe veridicitate. (< it. verismo, fr. vérisme) Vezi definitia »

SUFÍSM s.n. Sistem de gândire mistic-teozofic, apărut în sec. VIII în Arabia și Persia, cu caracter anticlerical și ascetic. [< fr. soufisme]. Vezi definitia »