GUVERNĂMÂNT, (2) guvernăminte, s. n. 1. (În sintagma) Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat. 2. (În unele state) Unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului. – Din fr. gouvernement. Vezi definitia »

DEBITÁNT, -Ă s. m. f. deținător al unui debit¹ (4); vânzător într-un debit. (< fr. débitant) Vezi definitia »

ESCARPAMÉNT s. n. pantă abruptă. (< fr. escarpement) Vezi definitia »

FORMÁNT, formanți, s. m. (Fon.) Zonă de maximă relevanță a unui spectru acustic. ♦ (Fon.) Zonă de armonice amplificate prin rezonanța cavităților supraglotice, definitorii pentru formarea timbrului vocalic. – Din fr. formante. Vezi definitia »

ABSOLVÉNT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu anumit de învățământ. – Germ. Absolvent (lat. lit. absolvens, -ntis). Vezi definitia »