mucenic (muceníci), s. m. – 1. Martir. – 2. (S. m. pl.) Sărbătoarea celor 40 de martiri din Sevastia, la 9 martie. – 3. Un fel de covrigi care se servesc de sărbătoarea Sf. Mucenici. Sb. mučenik (Tiktin; Candrea), din sl. mąčenikŭ (Cihac, II, 205), cf. bg. măčenik, cf. muncă. – Der. muceni, vb. (înv., a martiriza); mucenicie (var. mucenie), s. f. (martiriu), din sb. mučenje; mucenicesc, adj. (de mucenic); muceniță, s. f. (martiră), din sb. mučenica. Vezi definitia »

SOCRÁTIC, -Ă, socratici, -ce, adj. Care ține de Socrate, care aparține doctrinei lui Socrate. – Din fr. socratique. Vezi definitia »

NOOLÓGIC, -Ă adj. referitor la noologie. ♦ științe če = ansamblul științelor care au ca obiect spiritul, în opoziție cu așa-zisele științe cosmologice. (< fr. noologique) Vezi definitia »

MONOMORFEMÁTIC, -Ă adj. Format dintr-un singur morfem. [Cf. fr. monomorphématique]. Vezi definitia »

sulérnic, sulérnici, s.m. (reg.) bărbătușul mrenei, care are forma de fus (lungă și subțire). Vezi definitia »