Definita cuvantului mucenic
mucenic (muceníci), s. m. – 1. Martir. – 2. (S. m. pl.) Sărbătoarea celor 40 de martiri din Sevastia, la 9 martie. – 3. Un fel de covrigi care se servesc de sărbătoarea Sf. Mucenici. Sb. mučenik (Tiktin; Candrea), din sl. mąčenikŭ (Cihac, II, 205), cf. bg. măčenik, cf. muncă. – Der. muceni, vb. (înv., a martiriza); mucenicie (var. mucenie), s. f. (martiriu), din sb. mučenje; mucenicesc, adj. (de mucenic); muceniță, s. f. (martiră), din sb. mučenica.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mucenic
DESMOTRÓPIC, -Ă adj. Care rezultă din desmotropie. [< fr. desmotropique]. Vezi definitia »
TÍPIC2, -Ă, tipici, -ce, adj. Care distinge, caracterizează o persoană, un obiect, un fenomen etc.; caracteristic, specific. ♦ (Substantivat, n.) Caracterul a ceea ce este specific; p. restr. totalitatea caracterelor unui fenomen artistic, ale unui personaj literar etc., care exprimă în artă esența realității. – Din fr. typique, lat. typicus. Vezi definitia »
AFÍRIC, Ă, adj. (GEOL.) (Despre structura unei roci) În cadrul căreia se disting două generații ale aceluiași mineral, dar fără fenocristale. Vezi definitia »
IDIOCROMÁTIC, -Ă, idiocromatici, -ce, adj. (Geol.; despre minerale) Cu idiocromatism. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiochromatique, germ. idiochromatisch. Vezi definitia »
ZINCOGRÁFIC, -Ă adj. Care se întrebuințează în zincografie, de zincografie. [< fr. zincographique]. Vezi definitia »