EFORÍE s.f. 1. (Ant.) Eforat. 2. Corp de persoane care alcătuiau conducerea colectivă a unei instituții de cultură sau de binefacere, constituind un fel de consiliu de administrație. ♦ Instituție condusă de un corp de efori. [Gen. -iei. / cf. fr. éphorie, gr. ephoria]. Vezi definitia »

CITOGAMÍE, citogamii, s. f. (Biol.) Fuzionare a gameților în cadrul fecundației. – Din engl. cytogamy. Vezi definitia »

ARTROPATÍE s.f. Afecțiune a unei articulații. [Gen. -iei. / < fr. arthropathie, cf. gr. arthron – articulație, pathos – boală]. Vezi definitia »

ORGANOTERAPÍE s. f. opoterapie. (< fr. organothérapie) Vezi definitia »

ETOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care are ca obiect studiul moravurilor, al obiceiurilor popoarelor. 2. Ramură a biologiei moderne care studiază comportamentul, modul de viață al animalelor și plantelor (hrănire, reproducere etc.). [Gen. -iei. / < fr. éthologie, cf. gr. ethos – morav, logos – studiu]. Vezi definitia »