TREFILATÓR s.m. Lucrător specializat în trefilarea metalelor. [< trefila + -tor, cf. fr. tréfileur]. Vezi definitia »

obór (oboáre), s. n. – 1. Țarc de vite, loc îngrădit. – 2. Tîrg de vite. – Mr., megl. ubor. Bg., sb., slov. obor, din sl. obora (Miklosich, Slaw. Elem., 92; Cihac, II, 221; Conev 81), cf. pol. obora „grajd”, ngr. ỏßορός, alb. obor. E dubletul lui obor, s. n. (plumb de plasă) din rus. obora. Vezi definitia »

PALPATÓR, palpatoare, s. n. Element sensibil al unui instrument de măsurat sau de controlat neregularitățile de pe suprafețele corpurilor solide (de obicei metalice). – Palpa + suf. -tor. Cf. it. palpatore. Vezi definitia »

MAIÓR s. m. grad militar imediat superior celui de căpitan. (< rus. maior, germ. Major) Vezi definitia »

SCOTOCITÓR, -OÁRE, scotocitori, -oare, adj. Care scotocește, cercetează, iscodește (fără încetare). – Scotoci + suf. -tor. Vezi definitia »