URLĂTÓR, -OÁRE, urlători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte: p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător. Vezi definitia »

ANEMOHIDROCÓR, -Ă adj., s. f. (plantă) ale cărei semințe sunt răspândite prin intermediul vântului și al apei. (< fr. anémo-hydrochore) Vezi definitia »

CALEFÁCTOR s.m. Bucătar; persoană care se ocupă de procurarea alimentelor. [< germ. Kalefaktor, cf. lat. calefacere – a încălzi]. Vezi definitia »

AFTÓR s. m. v. actor. Vezi definitia »

PROVOCATÓR, -OÁRE adj. Care provoacă; provocant. ♦ Care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite. // s.m. Cel care provoacă la luptă, la întrecere etc. [Var. provocător, -oáre adj., s.m.f. / cf. fr. provocateur, lat. provocator]. Vezi definitia »